A mai trecut un an,in care am invatat sa iubesc,sa urasc si sa iert,un an in care cerul a luat pe rand toate nuantele din paleta de culori,in care am cunoscut si pierdut multe persoane.
Am realizat ca indiferent cat de puternic esti intodeauna va exista ceva mai puternic decat tine,insa oricat de mult ai vrea sa renunti,nu ai sa poti si ai sa te ridici incet incet din propria cenusa fara ca macar sa-ti dai seama.
Am ras si am plans pentru toata tara la un loc:))...a fost un an plin din toate punctele de vedere,e timpul sa pun punct si sa-mi iau la revedere de la el,sa incep un nou ciclu cu elemente din cel vechi insa doar din cele pozitive....am invatat ca Dumnezeu te ajuta doar daca te lasi ajutat si ca optimismul indiferent cat de greu e sa-l mentii...trebuie sa-l porti mereu dupa tine ca pe poza unei persoane dragi,in buzunarul de la haina.Fara el o sa te simti gol si singur,speriat si pierdut,cum eram eu pe vremea cand nu aveam viziuni si orizonturi,trantita la pamant...imbratisata de pesimism ca de doua brate de fier.
Privind in urma,cu ochii si inima larg deschise fara retineri si fara nicio indoiala spun ca nu am regretat nimic din ce am facut(aici ma refer la lucrurile mari)si stiu ca am facut....viata e prea scurta pentru ca sa te invinovatesti pentru niste lucruri care nu au afectat pe nimeni...care nu au lasat urme....poate totusi regret un singur lucru..insa e un regret special pe care inca ma gandesc daca sa-l las in cei douazeci de ani sau sa il iau in continuare cu mine.....regret ca nu am stiut sa lupt pentru ce imi doresc, de teama sa nu fac rau altor persoane si am pus fericirea lor mai presus de a mea....asta nu se va mai intampla niciodata cu nimeni, poate doar cu ingerasul ce va venii in viata mea candva si care va purta pe aripile lui micute toate visele pe care mama lui nu le-a putut avea.
Insa toate la timpul lor,acum am alte proiecte de viitor,trebuie sa lupt pentru cariera si pentru visul meu suprem la care desi ziceam ca am renuntat,nu am facut-o...nu poti renunta la scopul tau in viata pentru ca altfel nu mai merita traita,vreau sa am parte de acea mare iubire la care viseaza toate fetele de cand sunt mici,la acea rochie de mireasa de un alb imaculat si la acel print fermecat care vine si te salveaza de lumea rea.Sunt realista,fat frumos nu exista,insa nu inseamna ca nu pot visa la un baiat care sa ma faca fericita,pe care sa-l iubesc si care sa ma iubeasca,care sa ma respecta si pe care sa il respect si restul urmeaza sa fie scris...pentru ca daca exista respect si iubire,totul vine de la sine:).Cam in mare asta imi doresc eu anul ce urmeaza sa inceapa...o iubire mare si un inceput de cariera....acum mai astept doar ziua de vineri sa-mi pun dorinta si sa suflu in lumanari....;)
