Viata unui copil

Imi aduc aminte, copil fiind cat de minunata era viata mea inca de pe atunci...
Nu am fost un copil nici dorit, nici asteptat...am venit pe nepusa masa si tarziu fata de fratii mei.
Totusi am crescut frumos cu troiene de zapada,cu veri interminabile, primaveri parfumate si frunze ruginii sub picioare in primele zile de scoala.Am fost un copil fericit si nu am avut nevoie de multe, cand esti copil nu ai nevoie decat de imaginatie....si am avut o imaginatie debordanta.
Dumnezeu e martor si m-ar bate daca m-as plange, nici financiar nu am dus lipsa de ceva, doar ca eu nu ceream nimic, am fost un copil fenomenal.
Aveam o prietena buna cu care imparteam totul...si asta era tot ce aveam nevoie.
Evident ca parintii mei s-au gandit sa nu ma aduca pe lume...aveau deja o varsta..fratii mei erau mari, dar din fericire pentru mine, din cauze medicale, am fost pastrata si adusa pe lume.
Economic nu-si faceau probleme, eram intr-o perioada financiara buna..aveam sa cresc cu de toate...
Am fost un copil vesel si jucaus, darnic si alintat....inteligent si talentat, nu as gasi un motiv pentru care parintii mei sa regrete nasterea mea...
Au venit si vremuri mai rele si, economic vorbind ,am avut probleme, dar ne-am descurcat si am razbit...acum sunt mare, am facultatea facuta si parintii mei sunt foarte mandrii de mine.
Ce vreau eu sa transmit prin povestea mea?
Oamenii se sperie rau cand aud de aparitia unui copil neprogramat si recurg,din pacate,fara sa se gandeasca prea mult,la avort.
Acea metoda de a curma sansa unei fiinte la viata chiar inainte de a o primii...
E ca si cum i-ai trantii usa in fata propriului copil.
Da, viata nu e lunga, e grea si inegala, incorecta, periculoasa chiar, dar este singura pe care o avem si pentru a ne desavarsii scopul, trebuie mai intai sa ne nastem.
Adolescentele ramase insarcinate sunt sfatuite sa renunte la copii, de parca ar renunta la o sesiune de masaj sau ceva nesemnificativ, nimeni nu le explica ca in mai putin de 10 ani cand,daca vor mai putea ,vor avea un copil,vor incepe sa simta un regret ce le va macina viata si nu le va lasa sa se bucure de primul lor copil.
Bine,nu e toata lumea atat de sensibila, unora nu le pasa ca in burta lor cresc niste manute,un capusor,o gurita care ar trebui sa aiva sansa ca intr-o zi sa pronunte cuvantul mama.
Stiu,o sa spuneti ca subiectul e impartit..ca orice tema de altfel..sunt pro si contra!!!
Poate un copil sa-ti distruga viata?cum?
Cand merge de-a busilea si incearca sa faca primii pasi?
Cand spune primul cuvant, cand rade prima oara cu gurita pana la urechi?
Cand face primii pasi si sufla pentru prima oara in lumanari?
Cand ihi dau dintisorii...cand merge prima oara la gradinita...cand face primul om de zapada, prima serbare, primul premiu,
Astea sunt partile bune o sa spuneti...cum ramane cu partea economica, boli ale copilariei, febra, pojar..vaccinuri, raceli....
Sunt toate parte din farmecul copilariei si partea lor negativa se va topii sub flacara reusitelor copilului tau, acea faclie plapanda ce se inteteste si creste ocrotita de palmele tale,impotriva vantului, impotriva ploilor si a lucrurilor rele...
Ganditi-va numai la ajunul craciunului, la impodobirea bradului, la venirea lui mos craciun...la serbari si poezii invatate....sunt lucruri minunate pe care doar un copil ti le poate darui...
Deci ce rau poate sa faca un copil?sa te faca poate fericit?
Pentru partea economica exista intodeauna o solutie, poate nu ai sa poti sa ihi daruiesti mare lucru din punct de vedere material...dar spiritual ihi daruiesti cel mai minunat lucru pe care il poti daruii ca parinte....o sansa...o sansa la viata...nu stii cum evolueaza lucrurile..poate intr-o zi ai sa-i poti darui mai multe, iar daca nu...i-ai daruit deja destul..i-ai dat VIATA

Ciclul Sentimente

Voi incepe un ciclu de lucrari despre sentimente, sper sa pot posta saptamanal, voi incepe cu un subiect mai delicat si controversat dar bun de discutie....nasterea unui copil, aducerea pe lume a unei responsabilitati....sau nu?

Sentimentele

Azi am facut curatenie in amintiri!!!
Am sortat cursuri si carti, bibelouri si amintiri micute din cei trei ani de facultate....Am sortat sentimente si persoane in mici si mari categorii....prieteni..colegi...fosti prieteni, iubiti, profi buni, profi neplacuti, cursuri plictisitoatre, obositoare....cursuri pe la care nu am trecut...Erau atatea pagini in albumul meu de trei ani:)
Am aruncat la gunoi o mare parte din cursuri dar am pastrat cartile(poate am sa le citesc vreodata) am pastrat ciornele pe care am gasit conversatii cu colegii de facultate in timpul cursurilor...obisnuiam sa fac asta si in liceu!!!
Mi-am dat astfel seama ce a fost cel mai imortant pentru mine in facultate!
Nu cursurile lungi si pe alocuri plictisitoare..sau seminarile carora in mare parte le lipseau interactivitatea....ci colegii, prietenii...anturajul...chiar si in facultate.
Parerea lor despre mine, statutul meu in grup, pozitia mea sociala...vroiam sa impresionez, sa scriu..mult, bine si frumos! Stiri, reportaje, eseuri. articole diverse...sa ies in evidenta..si poate nu pentru ca imi place sa scriu ci pentru ca ma caracterizeaza nevoia asta constanta de atentie neconditionata, pe care, daca ai noroc o gasesti la parinti, nicaieri in alta parte!
Cu toata logica facuta in facultate, nu pot sa imi pun ordine in gandire, parca mai rau m-a ametit facultatea cu atata filosofie, principii, inceputuri, finalitati...
Astfel incat intodeauna ma apuc sa scriu ceva dar fara suficiente date..sau in mare parte incurcate si niciodata nu termin..raman suspendate sau se incheie in mijlocul actinunii.
Am gasit in cutiuta cu amintiri versuri, povesti, multe si dulci, incantatoare, insa m-am speriat...printre ele era o singura stire si aia vai de mama ei!!! Ce am facut eu in trei ani de jurnalism?Romane de dragoste? La ce imi folosesc? Am incercat sa scriu altceva, dar sunt o epava...nu ma pot deprinde de partea mea subiectiva si pana nu am sa fac asta nu am sa fiu demna de titlul de jurnalist!!!
As vrea sa scriu despre foamea din lume, despre guvern, despre poluare, despre economie....dar mi se par atat de discutate si de mediatizate! Nimeni nu mai vorbeste despre sentimente....decat poate in scandaluri sexuale ceea ce manjeste intr-un fel definitia acestui cuvant.
Ce pot sa spun nou despre guvern decat ca e corupt pana in maduva oaselor si ca nu trebuie schimbat ci anihilat si creat un altul care sa nu includa vreuna din vechile "personalitati", dar se pare ca nu avem inca puterea sa punem in practica ceea ce constientizam, suntem fie prea lasi, fie prea slabi si comozi!
Foamea in lume este doar un rezultat al lacomiei, inegalitatii, al indiferentei!S-au facut atatea studii care arata cata mancare se iroseste anual...cati bani au unii oameni, atat de multi ca nu ar avea suficienti ani de trait cat sa ihi consume, dar care stau prin banci asteptand ca acestea sa dea faliment!!!
Solutia o stim cu totii dar ne facem ca nu exista...egalitatea?hai..e o himera...nu e posibila....dar cumpatarea, donatiile, adevarate vreau sa zic..nu de ochii presei....in loc sa-ti iei o masina cu 50.000 de euro mai scumpa si care va avea aceeasi utilitate, ai putea sa intinzi o mana oamenilor care, departe de tine mor la propriu de foame.
Nici eu nu fac nimic pentru ei, poate ca nu pot pentru ca nu am nici cat sa imi ajunga mie, dar din putinul meu as putea impartii cu ei,as putea consuma mai putin!!!solutii se gasesc la toate,sunt sub ochii nostrii dar nu vrem sa le vedem.
Economia? Nu am inteles-o niciodata, nici ca materie nici ca subiect vesnic permanent in media.
Tine tot de parlament, investitori, coruptie, inegalitate, aici nu exista o solutie pana nu rezolvam problemele de mai sus!
Poluarea?Asta e chiar haioasa, intr-un mod tragic...noi o facem..zi de zi...moment de moment, chiar si eu incercand sa trag un semnal de alarma, poluez un pic mai mult aceasta lume cufundata in mizerie, de toate tipurile.
Si acum ma intorc la scandalurile sexuale si la sentimente....oare nu sentimentele sunt rezolvarea la toate, daca am fi mai putin indiferenti, mai precauti, mai economi, mai tandrii fata de aproapele nostru, daca am arunca mai mult hartiile decat sentimentele la gunoi....poate am gasii in ele puterea pe care nu o avem inca!!!Puterea de a schimba ceva!!!