Imi aduc aminte, copil fiind cat de minunata era viata mea inca de pe atunci...
Nu am fost un copil nici dorit, nici asteptat...am venit pe nepusa masa si tarziu fata de fratii mei.
Totusi am crescut frumos cu troiene de zapada,cu veri interminabile, primaveri parfumate si frunze ruginii sub picioare in primele zile de scoala.Am fost un copil fericit si nu am avut nevoie de multe, cand esti copil nu ai nevoie decat de imaginatie....si am avut o imaginatie debordanta.
Dumnezeu e martor si m-ar bate daca m-as plange, nici financiar nu am dus lipsa de ceva, doar ca eu nu ceream nimic, am fost un copil fenomenal.
Aveam o prietena buna cu care imparteam totul...si asta era tot ce aveam nevoie.
Evident ca parintii mei s-au gandit sa nu ma aduca pe lume...aveau deja o varsta..fratii mei erau mari, dar din fericire pentru mine, din cauze medicale, am fost pastrata si adusa pe lume.
Economic nu-si faceau probleme, eram intr-o perioada financiara buna..aveam sa cresc cu de toate...
Am fost un copil vesel si jucaus, darnic si alintat....inteligent si talentat, nu as gasi un motiv pentru care parintii mei sa regrete nasterea mea...
Au venit si vremuri mai rele si, economic vorbind ,am avut probleme, dar ne-am descurcat si am razbit...acum sunt mare, am facultatea facuta si parintii mei sunt foarte mandrii de mine.
Ce vreau eu sa transmit prin povestea mea?
Oamenii se sperie rau cand aud de aparitia unui copil neprogramat si recurg,din pacate,fara sa se gandeasca prea mult,la avort.
Acea metoda de a curma sansa unei fiinte la viata chiar inainte de a o primii...
E ca si cum i-ai trantii usa in fata propriului copil.
Da, viata nu e lunga, e grea si inegala, incorecta, periculoasa chiar, dar este singura pe care o avem si pentru a ne desavarsii scopul, trebuie mai intai sa ne nastem.
Adolescentele ramase insarcinate sunt sfatuite sa renunte la copii, de parca ar renunta la o sesiune de masaj sau ceva nesemnificativ, nimeni nu le explica ca in mai putin de 10 ani cand,daca vor mai putea ,vor avea un copil,vor incepe sa simta un regret ce le va macina viata si nu le va lasa sa se bucure de primul lor copil.
Bine,nu e toata lumea atat de sensibila, unora nu le pasa ca in burta lor cresc niste manute,un capusor,o gurita care ar trebui sa aiva sansa ca intr-o zi sa pronunte cuvantul mama.
Stiu,o sa spuneti ca subiectul e impartit..ca orice tema de altfel..sunt pro si contra!!!
Poate un copil sa-ti distruga viata?cum?
Cand merge de-a busilea si incearca sa faca primii pasi?
Cand spune primul cuvant, cand rade prima oara cu gurita pana la urechi?
Cand face primii pasi si sufla pentru prima oara in lumanari?
Cand ihi dau dintisorii...cand merge prima oara la gradinita...cand face primul om de zapada, prima serbare, primul premiu,
Astea sunt partile bune o sa spuneti...cum ramane cu partea economica, boli ale copilariei, febra, pojar..vaccinuri, raceli....
Sunt toate parte din farmecul copilariei si partea lor negativa se va topii sub flacara reusitelor copilului tau, acea faclie plapanda ce se inteteste si creste ocrotita de palmele tale,impotriva vantului, impotriva ploilor si a lucrurilor rele...
Ganditi-va numai la ajunul craciunului, la impodobirea bradului, la venirea lui mos craciun...la serbari si poezii invatate....sunt lucruri minunate pe care doar un copil ti le poate darui...
Deci ce rau poate sa faca un copil?sa te faca poate fericit?
Pentru partea economica exista intodeauna o solutie, poate nu ai sa poti sa ihi daruiesti mare lucru din punct de vedere material...dar spiritual ihi daruiesti cel mai minunat lucru pe care il poti daruii ca parinte....o sansa...o sansa la viata...nu stii cum evolueaza lucrurile..poate intr-o zi ai sa-i poti darui mai multe, iar daca nu...i-ai daruit deja destul..i-ai dat VIATA
5 octombrie: Astazi a inceput prima mea zi de viata. Parintii mei inca nu stiu, dar eu deja exist. Si voi fi fetita. Voi avea parul blond si ochii albastri. Deja este stabilit aproape totul, chiar si faptul ca voi iubi florile.
RăspundețiȘtergere19 octombrie: Unii sustin ca eu nu sint inca o persoana reala, ca numai mama exista. Dar eu sint o persoana reala, tot asa cum o firimitura de piine este totusi paine adevarata. Mama exista. La fel si eu.
23 octombrie: Acum tocmai a inceput sa mi se deschida gurita. Ginditi-va, peste aproximativ un an de zile voi ride, iar mai tirziu voi vorbi. Stiu care va fi primul cuvint pe care-l voi spune: MAMA.
25 octombrie: Azi a inceput sa-mi bata inima de una singura. De acum incolo ea va bate incetisor pentru tot restul vietii, fara ca vreodata sa se opreasca pentru a se odihni! Iar dupa multi ani va obosi. Se va opri si dupa aceea voi muri.
2 noiembrie: Cresc cite putin in fiecare zi. Incep sa mi se formeze miinile si picioarele. Dar trebuie sa mai astept mult timp pina cind aceste picioruse ma vor inalta spre bratele mamei si pina cind aceste minute vor putea culege flori si il vor putea imbratisa pe tata.
12 noiembrie: La miini incep sa mi se formeze degetelele. Asa mici, sint de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mingaia parul mamei.
20 noiembrie: Abia astazi doctorul i-a spus mamei ca eu exist aici, sub inima ei. Oh, cit de fericita trebuie sa fie! Esti fericita, mami?
25 noiembrie: Mami si tati probabil ca se gindesc ce nume sa-mi puna. Dar ei nici macar nu stiu ca sint fetita. Vreau sa ma cheme Cati. Doar sint mare deja.
10 decembrie: Imi creste parul. Este moale, stralucitor si matasos. Ma intreb cum este oare parul mamei?
13 decembrie: Acum aproape ca pot sa vad. In jurul meu este intuneric. Cind mami ma va scoate in lume, in jur vor fi pretutindeni soare si flori. Dar, mai mult decit orice, vreau s-o vad pe mami. Cum arati, mami?
24 decembrie: Oare mami aude ticaitul inimii mele? Unii copii vin pe lume putin bolnavi. Inima mea insa este puternica si sanatoasa. Bate intr-una: tic-tac, tic-tac. Mami, vei avea o fetita sanatoasa.
28 decembrie: Astazi mama mea m-a ucis!
Tare articolul, insa mai tare micutul comentariu. Sincer avortul este cel mai mare pacat, insa uneori este necesar. Am vazut in tarile Africane cum copii mor de foamete sau de boli din cauza nepasarii parintilor. Nu avortul este ultima obtiune, insa nici sa-i chinui. Probabil o mai buna educatie sexuala , i-ar face sa inteleaga ca viata este prea scurta pt.a fi franta inca din frageda pruncie. In lumea moderna, avortul este o obtiune inca valabila, in conditiile in care nu ai alte optiuni. Decat sa-l lasi pe strazi mai bine il ucizi. Insa decat sa-l ucizi mai bine folosesti un prezervativ. Educatia tinerilor din ziua de astazi este precare si din pacate, astfel de cazuri cresc ingrijorator de repede de la an la an. Ce este de facut? Sa se faca instruire sexuala inca de la varsta de 14 ani in scoli. Decat materii banale, mai bine unele constructive si educative. Nu vrem sa fim nici tara avorturilor dar nici una din tarile Africane. Uneori adevarul doare, dar mai bine sa-l cunosti acum decat sa te lovesti mai tarziu de el si sa regreti ca nu l-ai aflat la timpul potrivit.
RăspundețiȘtergere