Uneori ma intreb sincer,cum pot oamenii sa vada lumea atat de diferit.Poate si deaceea mi se pare atat de greu sa cred ca in oameni nu exista bunatate...Ma gandesc cum eu...care iert fara a imi fi ceruta iertare, pot sa trec peste orgoliu si altii nici nu vad iertarea ca o solutie.Nu am urat un om in toata viata mea...poate mi-a fost antipatic dar am incercat sa gasesc ceva bun in el sau sa-l ignor....fara sa vreau sa-i fac rau,fara sa simt ca vreau sa ma razbun...Nu spun ca e usor sa treci peste dar nu e imposibil.Am trecut prin viata ca totii oamenii si am avut ca fiecare in parte prieteni si dusmani...niciodata nu i-am bagat in seama pe dusmani,desi uneori m-au ranit.Pot sa spun acum cu sinceritate si seninatate ca nu am nimic pe suflet...si nu regret.La ce folosesc atatea sentimente de ura decat in ati face viata neplacuta si plina de dorinte de razbunare,care in definitiv sfarsesc prin a te ranii tot pe tine,pentru ca refuz sa cred ca in lumea asta exista chiar suflete de piatra si ca durerea celuilalt nu te misca...Eu ma gandesc ca dintre pildele din religie as alege-o pe cea in care as intoarce obrazul,dand o alta sansa celui ce m-a lovit,desi ar putea sa-mi dea o noua palma.Binenteles ca toate lucrurile au o limita si un om are doar doi obraji....desi sunt idealista si cred ca poti face un om sa fie bun chiar daca pare adus din decorul de la stonehenge,sunt de asemenea realista si constienta ca e un lucru foarte greu de facut.Trebuie sa sti cand merita sa mergi mai departe sau cand sa te opresti in incercarea de a cauta bunatatea ascunsa,insa daca ai primit si a doua palma nu trebuie sa dai si tu doua la randul tau ci e suficient doar sa te aperi si sa nu-l mai lasi sa dea.E usor sa opresti ciclul de rautate daca ai mai multa vointa si mai putin orgoliu...
In perioada liceului am dus o lupta crunta cu ura si orgoliul dar am reusit,am iesit la liman si acum am grija sa ma apar de oameni 'binevoitori'...Ca iti mai scapa cate o masca,asta e....cel mai bine se invata din propriile greseli si cel mai bine intelegi cum stau lucrurile prin propria durere.
Dar durerea trece,poate lasa cicatrice dar nu mai doare..e ca o amintire care te ajuta sa te feresti de o noua durere...care te ajuta,ca un oximoron,e buna si e rea....insa ura,alimentata de orgoliu,te macina,pe interior si te transforma exact in ceea ce detesti si atunci...cu ce te-a ajutat ura?sentimentele de dispret....te-a facut doar sa mai urasti in mod inconstient inca o persoana...pe tine insuti si ceea ce ai devenit...
Asa ca...mult curaj,rautatea poate fi respinsa,se poate transforma daca nu in bunatate,macar in ignoranta...si in loc sa acceptati varianta OCHI PENTRU OCHI,DINTE PENTRU DINTE...ganditiva ca poate merita sa incercati macar odata SA INTOARCETI SI CELALALT OBRAZ:)