Vine Craciunul,aburi moi cu miros de portocala,mirosul acela ce a dominat zilele de iarna in dulcea copilarie...soba calduta,mirosind a lemn ars....fulgi de nea....minunatul suspin al diminetilor de mos nicolae si mos craciun,suspin de fericire...
Ador Craciunul...cine ma cunoaste,stie ca ma metamorfozez in perioada asta...si desi devin nostalgica si imi lipsesc anumite parti din trecut,Craciunul o sa fie pentru mine cea mai frumoasa perioada din an....oricat de saraca,trista sau neimplinita ar fi..pentru ca de Craciun imi amintesc de toti oamenii ce ma iubesc asa cum sunt,imi amintesc de toti oamenii din viata mea...si nutresc cele mai nobile si frumoase sentimente fata de oamenii din jurul meu....primesc si ofer armonie...si fericirea,doamne ...este imensa...Azi a cazut primul fulg de nea...ei, pornind de la un singur fulg de nea...toata ziua mea...cumplit de obositoare si agitata...a inceput si a sfarsit exuberant...toata ziua am fost un zambet larg....de la un singur fulg de nea...poate daca am invata sa ne bucuram mai mult de lucrurile mici si aparent nesemnificative....atunci am descoperii cheia fericirii...
Acum insa e tarziu si somnul imi alunga muza....si iarna e un subiect atat de mare incat imi va trebuii o zi intreaga si libera de orice compromis pentru a o reda intocmai cum o simt...cu taramul ei nemarginit,de vise albe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu