MICUL PARIS

Cand te trezesti dimineata esti intampinat de sunetul "mirific" al masinilor blocate in trafic,de ambulantele ce gonesc spre locuri care par atat de aproape dar la care se ajunge atat de greu datorita aglomeratiei,de aerul care pe zi ce trece este tot mai greu de respirat.Afara te asteapta un cer care tinde sa fie cu fiecare zi care trece mai cenusiu datorita nivelului mare de poluare,oameni care cersesc nestingheriti la gurile de metrou,copii care sufla in pungi si miros a aurolac,oameni tristi care nu mai stiu sa zambeasca,oameni furiosi care nu mai stiu sa ierte.Ignoranta te asteapta la tot pasul,nimeni nu mai ajuta batranii sa treaca strada,poate de frica sa nu fie judecati de altii,poate din nepasare,nimeni nu face nimic fara sa astepte ceva in schimb,totul tinde sa se prabuseasca in Bucurestiul de astazi.Trist este ca fiecare zi este la fel,oamenii dau vina pe parlament,presedinte si toti cei care intr-o oarecare masura au drept de decizie in Bucuresti dar nimeni nu face nimic pentru acest oras care candva purta cu mandrie numele de"Micul Paris".
In fiecare zi prin tramvaie intalnesti batrani ce si plang soarta si regreta Bucurestiul de pe vremea lor cand"lucrurile erau altfel",cand erau putine situatii care ii amuzau si putine locuri in care aveau acces ,dar erau fericiti,cu adevarat fericiti,cand copiii erau o alinare si nu o grija,acum de indata ce ies pe usa ai lor copii, parintii duc o lupta cu scenariile negre la care ar putea participa copiii lor in acea zi,dar nimeni nu face nimic,toti dau vina unii pe altii,dar de fapt suntem cu totii vinovati.
Ne plangem de aglomeratia din oras dar suntem prea comozi ca sa mergem cu mijlocul de transport,ne plangem de gunoaiele de la tot pasul dar nu ne aplecam sa ridicam un ambalaj care a cazut din cosul de gunoi,ne plangem de poluarea care este in floare in acest oras dar nu consumam mai putin curent electric si mai putine gaze,ne plangem de cersetorii care ne hartuiesc la fiecare pas dar nu ne gandim cum i am putea ajuta ci trecem ignorandu-le durerea sau dandu-le un banut pentru a ne alina constiinta si asa umpluta de multe situatii in care ne simtim neputinciosi.
Cu toate acestea,Bucurestiul ramane in isoria amintirilor noastre"Micul Paris",de care toata tara era mandra,cu minunatele sale cladiri si parcuri si chiar daca nu mai este ce a fost ,reprezinta un loc unde isi cladesc destinele peste 2 milioane de oameni,unde copiii inca invata sa zambeasca,unii mai trist si enigmatic,altii plini de curaj si speranta,unde tinerii spera sa gaseasca un viitor mai bun,unde parintii isi privesc copiii crescand chiar daca fiecare zi este o lupta pentru siguranta lor,unde batranii isi povestesc trecutul impovarat de anii grei si unde soarele rasare si apune in fiecare zi.
Poate candva vom auzii din nou oamenii spunand ca sunt mandrii de "Micul Paris",si toate frumusetile orasului vor putea fi vazute iarasi, pentru ca acum, dupa ani de zile de cand "Micul Paris"s a stins,oamenii nu mai vad decat valul de praf si gaze toxice lasat in urma de masinile ce gonesc prin Bucurestiul cufundat in neputinta.