cand ilauntrul tau rasuna calm tristetea,cand o lacrima ti se scurge senin pe obrazul infierbantat de ardoarea vietii si cand inima fara sa bata repede..pulseaza sentimente reci si pline de durere....parca prelungind bataile sale la infinit,cand soarele nu ti mai lumineaza zambetul de mult pierdut in amintirea a ceea ce erai candva,cand mintea nu mai poate combate sub nici o forma sufletul umplut pana la refuz atunci...dar numai atunci poti considera ca ai nevoie de ajutor...ca tu insuti nu mai poti lupta singur impotriva vietii,daca inca regasesti in tine puterea vindecatoare a zambetului si speranta zilei de maine te poti considera un om salvat caci atata timp cat exista speranta si credinta in oamenii putini din jurul nostru care ne iubesc si ne apreciaza asa cum suntem....lumea aceasta care para sa se sfarseasca in fiecare zi va mai rezista...traind sub zambetul nostru si animata de sperante ce construiesc un viitor...