dilema

....primul cuvant:)).Oare care a fost primul meu cuvant.Oare am fost speciala,sau am spus precum toti copiii,cuvintele mama si tata?
.....oare care a fost primul meu gand pe anul acesta,care a fost prima persoana pe care am vazut-o....din nou....care a fost primul meu cuvant.Nu am decat un raspuns la toate aceste intrebari...NU STIU.
Stiu ca am simtit bucurie si dor,iubire si tristete,asta stiu,insa ce nu stiu este:
-care este motivul bucuriei mele
-care este motivul tristetei mele
-de cine imi e dor
-oare cui ii este dor de mine?
-pe cine iubesc eu?
-si cel mai important,cine ma iubeste pe mine?
Chiar si lucrurile pe care uneori consideram ca le cunoastem ridica adeseori semne de intrebare,de exemplu:
-ador muzica,sunt sigura de asta,dar de ce?e ceva genetic?sau mi-a placut pe parcurs.Daca stau sa-mi aduc aminte,in copilarie,muzica era peste tot in viata mea,insa nu reusesc sa-mi amintesc de copilaria mea mai devreme de trei ani si oricum trebuie sa fi fost prea mica pentru ca sa stiu ce imi place.
Si totusi,nu atunci cand suntem mici stim ce vrem de la viata?
Eu cel putin stiam,vream sa fiu doctor,acum....nu mai stiu.
Nimic nu este mai greu decat sa nu sti ce vrei sa faci in viitor.
Totusi trebuie ca optimismul sa predomine in viata noastra.Candva lucrurile vor fi,daca nu mai bune,cu siguranta mai clare.