Ceasul suna de dimineata anuntand o noua zi,privesc soarele,afara e o zi frumoasa,incep ziua cu un zambet,nimic nu ma poate determina sa fiu trista.Ridic capul de pe perna,in fata mea la picioare statea un ursulet,un mic detaliu din trecut,zambesc la amintirea aceea,insa inima mi se micsoreaza.Il iau si il dau din calea mea,trebuie sa ramana ceea ce e,o amintire....Ma imbrac si plec la cumparaturi,fiecare loc,fiecare coltisor:(.e acolo......trebuie sa treaca timp si o sa dau totul la o parte ca acel ursulet.Reusim cu greu sa punem in balanta ceea ce e bine pentru noi cu ceea ce ne face sa ne simtim bine,undeva exista o delimitare,dar este atat de mica incat deseori confundam starile...
Suntem creaturi ce se hranesc cu iubire,ai putea spune ca nu putem traii fara,dar ce faci cu iubirea care te face sa te simti bine dar nu e buna pentru tine.Unde pui linia,cand te opresti?Poti sa te opresti?
Mi s-a intamplat sa fiu oprita,poate e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat,dar il simt ca si cum ar fi un rau...unul necesar...poate ca in loc sa fiu suparata,ar trebui sa fiu recunoscatoare,insa cum este specific oamenilor,ma complic sa aflu de ce mi s-a intamplat mie asta,de frica sa nu gresesc din nou.Poate ca totusi nu am gresit cu nimic,cica asa a fost sa fie...trist e ca eu nu cred in destin,daca poti sa schimbi ceva,cu siguranta schimbi si asa nu mai incape loc de destin.Nu are sens,de ce sa existe destinul?si noi ce mai suntem?niste marionete,aruncate in jocul vietii?,niste pioni fara valoare in afara tablii de joc?
Refuz sa cred ca nu putem schimba nimic si totul e stabilit de la nastere,asta inseamna ca orice ai face,tot soarta aia o ai,asta inseamna ca ori ca te lupti,ori ca renunti,tot acolo ajungi.Sunt sute de teorii legate de ziua nasterii,luna,an astronomic,zodie,influenta lunii si alte prostii,nimic din toate astea nu au vreo relevanta pentru mine,sunt doar niste idei inventate pentru oamenii care au nevoie de scuze pentru ce s-a intamplat.In fiecare pas pe care il facem in viata ne lasam amprenta si asta influenteaza viitorul,deci revin,am gresit undeva,am lasat sa treaca clipa,acum e prea tarziu,nu pot decat sa ma resemnez si sa uit,poate candva voi putea redeschide cufarul cu amintirile frumoase,pe care l-am inchis,pentru ca doare,si pentru ca ma tine in loc.
Pana atunci,voi zambii in fata fiecarei dimineti si a fiecarui soare,sperand ca in viitor,o sa fiu capabila sa schimb ceva,desi ironic este ca...NU-MI PLAC SCHIMBARILE.