Aseara am dormit in brate cu un ursulet,o amintire dulce,cu miros de saruturi umede...Am strans in brate animalutul pana la epuizare si...am adormit plangand.Dimineata l-am gasit la capul meu,pazindu-mi somnul,asa cum el nu a ajuns sa o faca niciodata.Eram ingrijorata,visasem urat,vroiam sa-l stiu in siguranta,dar cum sa aflu daca e bine,nu pot sa mai dau ochii cu el,am ramas la concluzia ca e doar un vis si ca nu are rost sa-mi fac griji,mai ales cand lui nu ihi mai pasa:)....Am vrut sa uit,ca viata mi-a daruit si mi-a luat iubirea,acum nu mai vreau,am invatat multe din ultima mea experienta,atat de multe incat nu trece o zi fara sa-mi dau seama de un nou lucru dobandit,o noua traire.Am invatat ca un om te poate iubi din tot sufletul lui si tu sa nu poti sa-l iubesti si ca si tu poti patii acelasi lucru.Am invatat ca fiecare lacrima pe care am varsato am varsato cu un scop si ca fiecare om care mi-a fost aproape in acea perioada imi e prieten adevarat,sau macar pe jumate adevarat.Toti mi-au zis ca el nu merita,ca e personajul negativ si ca tre sa uit de existenta lui,asta stiam si singura ca trebuie sa fac ,eram convinsa ca nu mai pot vorbii cu el,uite ca m-am inselat,poate ca cel mai bun prieten in aceasta perioada mi-a fost tot el(ironic),si nu mi-a fost prieten pentru ca a vrut sau ptr ca a fost acolo ptr mine ci ptr ca a minimalizat ceea ce s-a intamplat..pana la urma pierzi tot timpul persoane dragi,ca vrei sau nu,e ceva inevitabil.Ma bucur ca din el am pierdut doar o parte,o mare parte din el am pastrato in amintiri.lectii invatate,petale de trandafiri,ursuleti,dar mai ales in realitate,desi rare sunt momentele in care am mai vorbit,el e acolo,viu,real,ca o carte deschisa.In timp o sa dispara totul pentru el,eu o sa raman o ceata in viata lui,sunt constienta de asta,dar eu o sa am toate aceste amintiri si lucruri invatate,asa incat eu nu am pierdut nimic.Am invatat ca pot sa-ti placa unele lucruri doar pentru ca unei persoane dragi ihi plac,am invatat ca cine te raneste,o face deseori fara sa fie constient si am invatat ca sa ierti e bine pentru tine si ca a uita nu face decat sa amane confruntarea cu ceea ce simti.Acum am trecut la o noua faza din viata mea cand mi-am dat seama ca spontaneitatea e un lucru bun si increderea in tine ceva ce se dobandeste usor daca nu esti chior...si iti dai seama ca la fel ca ceilalti oameni ai si defecte dar si calitati si ca a gresi e omeneste nu doar pentru ca asa zice zicala ci pentru ca toata lumea greseste,si o mare parte din ea merita sa fie si iertata.Traim intr-o lume a contradictiilor in care totul este relativ,chiar si binele si raul,astfel incat orice am face este determinat de circumstante..nu e ca si cum ai sti...1+1=2....exista detalii care schimba totul,detalii mici nesemnificative la prima vedere,dar care fac totul.Nu o sa imi mai fie frica sa risc,pentru ca oricum am pierdut,nu o sa ma mai gandesc de 7 ori inainte sa zic ceva ptr ca o sa ratez momentul,nu o sa ma mai gandesc de doua ori inainte sa le dovedesc celor dragi cat ihi iubesc si pe viitor voi lupta pentru ce e al meu chiar daca ma lupt cu morile de vant,cineva trebuie sa continue batalia lui Don Quijote.