gata

Linistea de dinaintea furtunii....In afara de furtuna din sufletul meu ,se pare ca si natura a vrut sa planga alaturi de mine,pacat ca alaturi de ea au mai plans si oamenii cu masinile distruse si cei ramasi fara curent.Nimeni nu vorbeste insa de linistea de dupa furtuna...ce importanta are ea,cand apare,cand se sfarseste furtuna si aici ma refer la cea sufleteasca,in care iti izbesti sufletul de fiecare perete din mintea ta.
Ieri,dupa furtuna propriu zisa,a incetat si furtuna mea,am dat drumul amintirilor,incet incet,cu fiecare loc pe care l-am revizitat,fiecare loc in care am fost cu el,fiecare coltisor din inima mea.Am ajuns la concluzia ca oricat m-as straduii,nu o sa il uit niciodata....si ca pentru ca sa incetez sa-l iubesc trebuie sa accept ca pot sa fiu fericita si fara el.Mi-a daruit cele mai frumoase clipe din viata mea si desi am avut senzatia ca le-a luat cu el cand a plecat...mi-am dat seama ca ele nu au plecat nicaieri...si ca desi eu si el nu mai existam in acelasi context,amintirile vor fi intodeauna...ale noastre si asta nu o sa imi poate fura nimeni.Mi-a redat increderea in mine,m-a ajutat sa ma valorific,eu,ca si om,poate de aceea nu pot sa-i port ranchiuna sau sa-l urasc pentru ce mi-a facut,pentru ca desi acum mi-a facut rau,mi-a daruit 5 luni de lucruri bune,de iubire,desi acum nu stiu daca a fost falsa sau pur si simplu s-a terminat.
Ma intreb sincer...ce trebuie sa faca un om ptr ca sa incetezi sa-l iubesti...ce am facut eu...dar acum ma intreb cu zambetul pe buze si pastrez in suflet linistea...de dupa furtuna....intrebarea vine insa pusa altfel....linistea de dupa furtuna,nu este oare linistea de dinaintea altei furtuni?si daca da?cum iti dai seama unde incepe una si se sfarseste alta,cum distingi vindecarea unei rani de crearea alteia,desi aberez,toate aceste intrebari imi strabat gandurile.
Am obiceiul sa fiu nehotarata si sa ma contrazic singura,dar asta pentru ca traim intr-o lume incerta,in care certitudinea este o notiune abstracta,in care toate sunt relative...pana si iubirea...nu am crezut vreodata ca iubirea va ajunge incerta,credeam ca iubirea e iubire si atat,pura si calma...insa m-am inselat,pe langa faptul ca e incerta...e si trecatoare....ce ramane in urma ei sunt amintirile si un damf de familiaritate ce iti strabate privirea in anumite puncte din viata.